Clostridium difficile Toxina A/B

Toxine a clostridium

Desi toxinele Clostridium difficile au fost evidentiate mai demult de catre cercetatori, de abia in a fost confirmat rolul detinut de acestea in dezvoltarea colitei pseudomembranoase1.

Clostridium difficile Toxina A/B

Clostridium difficile produce cel putin 2 toxine denumite A si B. Toxina A, o enterotoxina, determina cresterea secretiei de fluide si inflamatie la nivelul mucoasei intestinale.

Toxina B care prezinta in vitro o actiune citotoxica de aproximativ ori mai puternica decat toxina A actioneaza sinergic cu aceasta.

pastilele de viermi sunt ieftine dacă se elimină condiloamele

In timp ce toxina A este produsa de aproape toate tulpinile de Clostridium difficile implicate in aparitia bolii, s-a demonstrat recent ca unele tulpini secreta numai toxina B4. Colita indusa de Clostridium difficile rezulta ca urmare a unui dezechilibru a florei bacteriene a colonului, colonizarii cu Clostridium difficile si producerii de toxine.

Tratamentul antibiotic este responsabil de alterarea florei iar tinta principala a infectiei o reprezinta persoanele spitalizate. Colonizarea se produce pe cale fecal-orala. De asemenea, Clostridium difficile formeaza spori termorezistenti care pot persista in mediul inconjurator de la cateva luni pana la cativa ani.

Atunci cand contaminarea este prevalenta se pot produce epidemii de diaree in spitale si alte unitati de ingrijire. Flora intestinala toxine a clostridium se opune colonizarii, insa tratamentul antibiotic, prin suprimarea florei, faciliteaza proliferarea Clostridium difficile1. Boala a fost descrisa initial la pacientii care au primit tratament cu clindamicina, insa la ora actuala se considera ca toxine a clostridium antibiotic poate genera colita pseudomembranoasa.

Urmeaza in ordinea frecventei ampicilina si amoxicilina.

tratamentul plăgilor după îndepărtarea verucilor genitale oxiuros sintomas

Mai putin implicate sunt macrolidele si celelalte peniciline. Aminoglicozidele, flurochinolonele, trimetoprim-cotrimoxazol, imipenem si meropenem pot genera ocazional boala.

Căpitan medic Asist.

Chiar si o scurta administrare a unui antibiotic poate genera colita. Riscul este mai mare in cazul tratamentelor prelungite si a asocierilor de antibiotice1.

Persoanele varstnice si pacientii imunodeprimati reprezinta categoriile cele mai susceptibile de a dezvolta colita indusa de Clostridium difficile. Desi copiii mici sunt adesea purtatori de tulpini de Clostridium difficile secretante de toxine, infectia clinic manifesta la aceasta grupa de varsta este neobisnuita.

Istoric[ modificare modificare sursă ] Clostridium difficile a fost descrisă în de catre Hall și O'Toole [10] care i-au atribuit numele difficile cel mai greu din cauza dificultăților mari pe care le-au avut în izolarea ei experimentală și creșterea foarte lentă în mediul de cultură. Colita pseudomembranoasă a fost descrisă pentru prima dată înfiind mai întâi atribuită stafilococilorresponsabilitatea clostridiei fiind stabilită din [11] [12]. Patogeneza infecției cu Clostridium difficile[ modificare modificare sursă ] Colonizarea toxine a clostridium gastrointestinal de către Clostridium difficile poate îmbrăca diferite aspecte clinice, în funcție de starea de imunitate a gazdei, care pot varia de la portaj asimptomatic până la diaree severă, colită pseudomembranoasă, megacolon toxic, perforarea colonului și, în unele toxine a clostridium, deces. Cele mai frecvente cazuri de infecție cu Clostridium difficile apar în mediul spitalicesc mai ales în unitățile cu spitalizări prelungite, la pacienți vârstnici sau imunodeprimați și se datorează în mare parte tratamentului cu antibiotice. Deși majoritatea antibioticelor au fost implicate în producerea infecției, cefalosporinele mai ales cele de generația a 3-apenicilinele mai ales ampicilina, amoxicilinalincomicina și clindamicina au cel mai mare risc; colita pseudomembranoasă poate apărea și după folosirea unor agenți antineoplazici methotrexatul sau fluorouracilul.

Colonizarea cu Clostridium difficile genereaza un spectru larg de conditii clinice, de la o stare de purtator asimptomatic, diaree usoara autolimitanta pana la colita pseudomembranoasa si colita fulminanta. Complicatiile cele mai grave sunt reprezentate de megacolonul toxic, perforatia de colon si peritonita.

plante détoxifiante vezicule pe condilom

Majoritatea pacientilor dezvolta diaree in cursul sau imediat dupa initierea tratamentului antibiotic. Au fost descrise si unele cazuri de boala aparuta spontan, la pacienti fara tratament antibiotic in antecedente1;3;4. Cel mai toxine a clostridium, tabloul clinic include: -diaree usoara sau moderata, rar sanguinolenta; -dureri abdominale colicative; -anorexie; -febra.

Detectia toxinelor produse de Clostridium difficile este importanta pentru stabilirea unei terapii adecvate. Daca manifestarile clinice nu se remit la intreruperea tratamentului antibiotic incriminat, se recomanda administrarea per os de vancomicina, metronidazol sau bacitracina.

Cultura de rutina a bacteriei nu este recomandata datorita izolarii frecvente de tulpini care nu sunt secretoare de toxine3. Specimen recoltat — materii fecale proaspat emise; cantitatea recomandata este g de materii fecale toxine a clostridium sau ml de materii fecale lichide; nu sunt acceptate probe recoltate pe tampon rectal3.

verucile pot dispărea vierme rotunde câți cm

Recipient de recoltare — recipient de unica folosinta pentru fecale; este papilloma virus lavaggio biancheria adaugarea de substante conservante2. Prelucrare necesara dupa recoltare — analiza se efectueaza pe materii fecale proaspat emise in maxim 3 ore de la recoltare de preferat.

  1. Infectia cu Clostridium difficile - Analize medicale recomandate | Bioclinica
  2. Testul pentru toxinele Clostridium difficilae detectează toxinele produse de către aceste bacterii.
  3. Николь повернулась на бок.
  4. Он усмехнулся и продолжил: - Но сейчас, когда логическая сторона моего ума заверяет, что жить мне осталось недолго, так хотелось бы поверить в существование загробного мира.
  5. Clostridium difficile-toxine A/B - analiza medicala Synevo

Daca acest lucru nu este posibil proba va fi pastrata la °C maximum 3 zile. In vederea procesarii, o anumita cantitate din proba omogenizata este tratata cu un diluent special pentru solubilizarea toxinelor si centrifugata pentru separarea supernatantului2. Stabilitate proba — dupa recoltare, proba trebuie transportata cat mai repede la laborator; proba este stabila 3 zile la °2.

Clostridium difficile-toxine A/B

Metoda — imunocromatografica. O cantitate din proba diluata se amesteca cu solutia conjugat 1 contine anticorpi monoclonali specifici fata de Clostridium difficile toxine a clostridium A si toxina B conjugati cu microparticule colorate cat si cu solutia conjugat 2 contine anticorpi specifici anti-toxina A si anti-toxina Toxine a clostridium biotinilati.

Un anumit volum din acest amestec este transferat intr-o fereastra dedicata a casetei testului; caseta contine streptavidina imobilizata in banda testului si anticorpi anti-imunoglobulina de capra in banda controlului. Complexele migreaza prin capilaritate, ajung in zona care contine banda testului, se leaga de streptavidina prezenta la nivelul fazei solide si pot fi vizualizate sub forma unei benzi colorate in negru, de orice intensitate, in fereastra rezultatelor.

Testul este validat numai daca se obtine o banda colorata in negru, de orice intensitate, in fereastra controlului2. Limite si interferente Un rezultat negativ nu exclude prezenta unei afectiuni asociate cu Clostridium difficile.

Infecția cu Clostridium difficile - Analize medicale recomandate

Bibliografie 1. Clostridium Difficile Colitis. Ref Type: Internet Communication. Laborator Synevo. Referintele specifice tehnologiei de lucru utilizate Ref Type: Catalog.

Laboratory Corporation of America. Directory of Services and Interpretive Guide. Test Catalog.